Milu este simplă, fără accent grav sau ascuţit
Doar ca fetiţă purtase o pălărie Karl Lagerfeld ce i-a subţiat nasul
Deja alifiile mirosind a case de modă îşi pierd efectul asupra ei
Acum e cucoană, o văd prelungindu-se în tapiţeria de la Cafe Viena
Cu unghiile mov înfipte în ceaşca de ceai
Îşi cultivă ridurile cu scurte vizite la biserică, detoxifiere spirituală în regim disociat
Pălăria nu îi încape pe uşă şi mă roagă, eu zbârlesc un zâmbet pentru slujba în limba italiană
Hai, femeie, dă-ţi jos pălăria în faţa Domnului
E prea multă apă sfinţită şi Magie Noir se diluează extrem intrându-i pe sub piele în ascunzişul răutăţii
Rugăciunile i se evaporă de pe buza glossată strident
Mă atinge cu un umăr de magnolie înflorită demult
Iar eu fug de braţele terminate în portţigareturi şi pensule de fard
Milu se ascunde toată ziua de mine ieşită din somnul canceros
Să nu-i văd toamnele umblând în păr şi pe sub vârsta umbrelor ei
Deshidratate în ovigi şi pe pântec mai jos ca orice amantă făgăduită
Părea că şi-a găsit liniştea venind la sfârşitul acestui poem
Îmbrăcată flammboyant, ştiu că îi place cuiva acest cuvânt,
Ar trebui aleasă o pălărie potrivită despărţirii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Critici, vă rog!