În mine se întrec dimineţile executării, iar fuga lor trezeşte o autoliză de la mijloc în sus
-Îi spun terapeutului, dizolvat în pahar.-
Pipăi şanţul de spânzurare, desicat şi tainic îndrăgostit
Mă pregătesc pentru reacţiile de probabilitate târzii, când salonul de prosectură vibrează în roşu magenta
Îmi pun rochia . El îi desface cavităţile îngrijorat de lichide
Nu poartă mască ! E ridicol , sir ! Vâsleşte în mine, orificiile respiră până la supunere.
Ne este frig degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Critici, vă rog!