Eu visez fluturi

Eu visez fluturi
Lacuri negre în care se scufundă
Imenşii fluturi misionari
Zbătându-se sub aripile ude
Grele şi ucigaşe aripi.
La început a fost lacul
Fluturii mari, de colecţie
Au adormit iremediabil
Grăbindu-şi moartea
În visul meu vegetal
Acum sunt straturi de fluturi
Misionarii neputinţei mele
Scufundaţi inconştient
Nici lac, doar aripi îmbibate
În vis.

Comorienţi

În mine se întrec dimineţile executării, iar fuga lor trezeşte o autoliză de la mijloc în sus
-Îi spun terapeutului, dizolvat în pahar.-
Pipăi şanţul de spânzurare, desicat şi tainic îndrăgostit
Mă pregătesc pentru reacţiile de probabilitate târzii, când salonul de prosectură vibrează în roşu magenta
Îmi pun rochia . El îi desface cavităţile îngrijorat de lichide
Nu poartă mască ! E ridicol , sir ! Vâsleşte în mine, orificiile respiră până la supunere.
Ne este frig degeaba.

Personajul feminin

O prind în neumblarea cu tălpile mirene
De mâna şi de gâtul în albele desene
De plaga minunată a umărului stâng
O prind cum dimineaţa genunchile îi plâng.
Ea răvăşită cade, tămăduind pământul
Despică straturi calde şi nemilos avântul
Se rupe deodată cu şaluri şi vedenii
Se-ntinde peste pântec lividitatea vremii.
Supusă, îmblânzita rămânere-n tăcere
A vrutului păcat, a sânului de miere
Adoarme dezmierdată de palidul bolnav
O prind şi neumblarea se-ntunecă în alb.

Milu în oglindă

Milu este simplă, fără accent grav sau ascuţit
Doar ca fetiţă purtase o pălărie Karl Lagerfeld ce i-a subţiat nasul
Deja alifiile mirosind a case de modă îşi pierd efectul asupra ei
Acum e cucoană, o văd prelungindu-se în tapiţeria de la Cafe Viena
Cu unghiile mov înfipte în ceaşca de ceai
Îşi cultivă ridurile cu scurte vizite la biserică, detoxifiere spirituală în regim disociat
Pălăria nu îi încape pe uşă şi mă roagă, eu zbârlesc un zâmbet pentru slujba în limba italiană
Hai, femeie, dă-ţi jos pălăria în faţa Domnului
E prea multă apă sfinţită şi Magie Noir se diluează extrem intrându-i pe sub piele în ascunzişul răutăţii
Rugăciunile i se evaporă de pe buza glossată strident
Mă atinge cu un umăr de magnolie înflorită demult
Iar eu fug de braţele terminate în portţigareturi şi pensule de fard
Milu se ascunde toată ziua de mine ieşită din somnul canceros
Să nu-i văd toamnele umblând în păr şi pe sub vârsta umbrelor ei
Deshidratate în ovigi şi pe pântec mai jos ca orice amantă făgăduită
Părea că şi-a găsit liniştea venind la sfârşitul acestui poem
Îmbrăcată flammboyant, ştiu că îi place cuiva acest cuvânt,
Ar trebui aleasă o pălărie potrivită despărţirii noastre.